Petra

Pe lângă statul la cort pot să îmi trec în CV și ploaia, deci că “m-a plouat, stând la cort in Iordania”, suficient de mult ca zgomotul ploii pe panza cortului să mă trezescă și suficient de puțin ca parbrizul mașinii să fie aproape inutilizabil a doua zi de dimineață.
Revenind la Petra, deși așteptarea principală e să dai de Indiana Jones, în afara de numele unui magazin de suveniruri, omul nu e de găsit nicăieri.

Și chiar daca ar exista, e greu sa îl intalnesti în marea de turiști, șarete (pt turiștii leneși, mai ales la întors), boogie-uri, cai, măgari, catâri, copii plângând, tineri găsindu-și inspirația pe câte vreun vârf de stâncă în timp ce fumau (nu părea Kent), bătrâni care se simțeau din nou ca la 30 de ani (probabil mai puțin tensiunea, colesterolul, trigliceridele…și mai era ceva, dar am uitat), ghizi (am auzit cam toate limbile de circulație internațională vorbite cu accent arabesc), grupuri organizate (japonezii), grupuri haotice (toți ceilalți), cărucioare cu bebeluși, vânzători de de toate (recomand niste banane foarte bune la 6 lei/1 JOD bucata) și ultima pe listă cu voia dvs poliția iordaniană (călare și în uniforme elegante).

Altfel monumentul e vast, pe placul mai ales al generației millennial, care vrea totul aici și acum, practic “cu de toate” și foarte Instagramabil. Văi săpate în stâncă (în mod natural), temple (și astea săpate la fel, dar artificial), biserici, mozaicuri, coloane, morminte, amfiteatre, stânci pe care sa te urci, văgăuni în care sa te bagi etc.
Încă un Sfinx mic, poate o piramidă și hai, un cal troian “original” la fața locului și ai putea absolvi un “A level” în istorie în maxim 4 ore, eliberându-ți dupamiaza pentru altceva.
(PS Nu treceți de Treasure , dacă aveți ceva mai bun de făcut în ziua aia).

Finalul zilei m-a prins la 100m sub nivelul mării, evident pe lângă Marea Moartă, al cărei unic merit e că a înviat turismul (plus ceva chimicale exploatate cu osârdie de riverani, Israel și Iordania).
Locul era foarte elegant și discret oferind tot luxul unui hotel occidental inclusiv, ca să vezi, alcool.
Iordanienii nu au probleme cu consumul de alcool, invitând turiștii să consume ce și mai ales cât vor. O delicioasă bere la 50 de lei sticla de 33cl, m-a convins imediat de ospitalitatea locului. Confuzia însă s-a instalat când am văzut că orice de pe lista (gin, vodca, whiskey, etc) era 50 de lei (8 Jordanian dinars – JOD). Singura explicație pe care am gasit-o e că iordanienii, ca și rușii, apreciaza mai puțin proveniența gradelor din alcool cat mai degrabă numărul lor. Spre deosebire de alții însă, iordanienii au conectat gradele cu banii și nu cu mililitrii (sau chiar litrii in cazul rușilor) și s-au pus pe treabă . Urmează pufoaica, samovanca și rachiul de cartofi la strânsă concurenta cu Chateau Petrus sau coniacul Bisquit, fiecare la 8 JOD.