Uganda – A very “Kigali” country

Idi Amin, Oscar-ul pentru “The last king of Scotland” și “Numa’ , Numa’ 2” -ul lui Dan Bălan erau singurele repere pe care le aveam despre Uganda, în afară de cele geografice evidente (Ecuatorul, Lacul Victoria, etc).
În plus, venind din Rwanda și Congo mă gândeam că am un “benchmark” solid ca să înțeleg țara. Cam cum ai veni în România după ce ai trecut prin Ucraina și Ungaria (vă las pe voi să decideți who’s who 😎).
Și așa a și fost!
Cum spunea Obed – ghidul, fiecare dintre țările din zonă are o etichetă atribuită în urma numeroaselor feed back-uri date de turiști. Dacă “Rwanda is clean” și ” Congo is authentic”😁💣, “Uganda is peacefull”.

And the land has streched forever…


“Peacefull” evident “by African standards”, în comparație cu genocidul Rwandei și războiul civil din Congo de peste 10 ani, derapajele Ugandei de pe vremea lui Idi Amin și mai târziu a lui Obote fiind aproape “evenimente necesare în procesul de maturizare a democrației”.

China protects Africa…

Democrație susținută atât de o economie de piață liberă, “a la anii ’90 în România”, cât mai ales de generosul popor chinez, care, împânzind țara cu șantiere, își liniștește beneficiarul ugandez precum Paraziții în celebrele versuri “Hai că-ți dau/Și-o să-mi dai tu înapoi când o să ai”. Ceea ce tradus în engleza est-africană înseamnă “niciodată”, tare mi-e că în chineza mandarină s-ar putea sa fie de fapt “tot timpul de aici înainte”. Și că tot am vorbit de “peacefull”, în Rwanda “excelent” și “îngrozitor” ( sau “marfă” și “nașpa” mai pe înțelesul tuturor) sunt desemnate și de numele a doua capitale de țări : Kigali și Mogadiscio. Vă las pe voi să ghiciți cam ce ar fi ” a Kigali night” sau “a Mogadiscio party”.
Până la animale și rezervații, rapid câteva dintre land mark-urile Ugandei: cea mai mare tabăra de refugiați din lume (având 200000 de rezidenți din toată Africa), singura sursă de sare din Africa de Est, în esență plăci de carbonat de sodiu scoase cu ranga de pe fundul unui lac vulcanic (lucrătorii intrând în lac doar 2 zile pe săptămână cu prezervativ și cu toate rănile deschise izolate cu “glue” din cauza apei sărate), cele mai mari plantații de ceai pe care le-am văzut în zonă și cea mai laborioasă procedură de cumpărare a unei cartele de date întâlnită vreodată (Iran included): formular completat, copie pașaport, copie viză, poză personală făcută de operator, setare cod pt transferat bani pe telefon, activat SIM, platit 10000 UGX (11 lei) pt 1.5GB valizi o săptămână, confirmat plată pe telefon și încărcat contul cu bani, platit 3000 UGX pt taxa de internet pe o săptămână, confirmată plata pe telefon, activat internetul folosind banii din cont în 5 pași. Aștept cu interes noua procedură din România, fiind sigur că putem mai mult.


Cat despre natură, Uganda nu duce lipsă nici de rezervații (Murchison Falls fiind mare cat Rwanda), nici de animale, nici de lacuri sau râuri (Nilul izvorând din lacul Victoria de pe teritoriul ugandez). “Murchison Falls” , cea care dă numele rezervației, este cea mai puternică cascadă din lume și este numită de localnici, dintr-un motiv fonetic care îmi scapă, “Macșăn Fols” (în transcriere română). Nilul (“Victoria Nile” în secțiunea asta) cade aproape 50m vertical, prin două șuvoaie, unul având mai puțin de 10m lățime iar celălalt cam 20m…

După “Pe valurile Dunării” au montat și “În spumele Nilului”

Dacă “explozia apei” ar fi explicată în orice dicționar, cascada asta ar fi ilustrarea perfecta!
Altfel, ăsta e unul dintre motivele pentru care fluviile africane nu au ajutat la dezvoltarea continentului (din nou citez “Virusi, arme și oțel”). Comerț fluvial zero sau aproape …cine navighează cu marfa prin așa ceva ?😁

În plus, mai nou, ugandezii a început să nu ducă lipsă nici de ploi în sezonul secetos (“fake news” pentru unii), ploi care l-au luat pe șoferul nostru pe nepregătite, reușind sa împotmolească mașina pe drumurile rezervației de rinoceri ….

Noroc cu cei câțiva localnici care au trecut prin zonă și cu experiența proprie a condusului pe zăpadă, extrăgând astfel mașină după improvizarea un pat de crengi sub roți. N-a durat însă decât 3 minute, mașina alunecând în șanțul lateral plin de apă de unde numai tancul 4×4 al lui Angie (administratoarea parcului), cei 7 localnici, un lanț de ancoră de vapor și o ora și jumătate de eforturi, au mai putut-o scoate. Vedeta dupamiezei a fost evident Angie (sud-africană, blondă, grasă, spre 60 de ani), care conducând Jeep-ul cu o mână, având stația în cealaltă și țigara în colțul gurii a văduvit Holywood-ul de un potential personaj de referință.

Cât privește turistii, aproape exclusiv albi, au inedita ocazie nu numai de a vedea animalele în natură, dar și a se integra ei înșiși în ea, mai ales când simt pe propria piele cum sună un apelativ bazat pe culoare: “Please bring the menu to the whites at that table!” 😁

White people for dinner…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s