Hong Kong

Hong Kong, King Kong…is all happening in Asia!

A treia oară pentru mine în Hong Kong, dar parcă încă n-am terminat de văzut orașul.

Până însă să încep cu Hong Kong-ul trebuie să termin cu Japonia. Exit-ul la fel de ușor ca și intrarea , ba poate mai ușoară fiind deja învățat cu mediul și având încrederea câștigată cu privire la cum funcționează sistemele în Japonia. Cum spuneam, drumul spre aeroport a fost și el optimizat și de la 2h1/2 la dus și 3 trenuri schimbate am ajuns la performanța unui Uber și a expresului de Narita. În plus fiind dimineața pe la 6, iar șoferul nostru de pe Uber fiind un mare meseriaș și pe deasupra și cu ținută (costum negru, cămașă alba, cravată închisă la culoare), am prins un tren mai devreme decât cel programat, ajungând în aeroport cam cu 45 min mai devreme decât ora ideală. Perfect pentru un mic dejun japonez cu tăiței.

La check-in o mică surpriză: fără baterii în bagajul de cală. Evident că tot ce era baterie exact acolo le pusesem, ca să nu car greutate cu mine. Am vrut sa le scot dar n-am reușit să dau de ele, așa că m-am făcut că plouă. Cine să-mi scotocească prin bagaj, nu? La ghișeu însă (trebuia, dintr-un motiv care îmi scapă, ca check-in-ul să fie făcut în aeroport nefiind posibil pe internet), domnișoara japoneză mi-a dat boarding pass-ul și mi-a spus să aștept 10 minute înainte să mă duc la poartă. Bagajul urma să fie scanat ca să vadă că nu am într-adevăr baterii în el. Măsură deci anti-șmecheri ca mine! Evident că în cca 5 minute am auzit cum se spune cu accent japonez „Popescu” și am purces spre aria unde se scana. Băieții mi-au adus bagajul, m-au rugat să scot bateriile, le-am scos, l-au luat din nou, l-au scanat și mi l-au adus înapoi spunându-mi că e OK și înclinându-se politicoși, aproape scuzându-se pentru deranjul cauzat. Vezi bine, nu că eu am fost leneș sau idiot de-a dreptul lasând bateriile alea acolo. Sincer, politețea lor m-a făcut să mă simt și mai vinovat.

Zborul spre Hong Kong, operat de Vanilla Air (low costul companiei ANA , All Nipon Airways, cel mai mare carrier in Japonia) a durat 4h si a costat doar 80E. Evident cumpărat cu 6 luni înainte. Pe aeroport, pe Narita, am avut o companie selectă de low costuri: Peach, Scoot, Jet  Star (pronunțat foarte haios de japonezi “Jetî star” cu cel mai pur “î” românesc pe care vi-l puteți închipui) și cred ca am vazut chiar un Tiger Air desi n-aș putea pune mâna în foc.

IMG_20170806_111956
București – Otopeni, 2117. După un proiect de succes din secolul trecut din Hong Kong.

Aterizând în Hong Kong am avut un moment de nostalgie și regret pentru aeroportul vechi. Ce cool era să treci exact peste sârmele cu rufe puse la uscat, de pe acoperișurile clădirilor de la capătul pistei. Acum cu aeroportul nou s-a dus tot fun-ul. Maxim mai vezi ceva aterizari cu vânt lateral în timpul unei furtuni tropicale, dar nici de asta n-am avut noroc. Era senin!

one-law-that-was-consistently-enforced-the-walled-city-could-be-no-higher-than-13-or-14-stories-otherwise-low-flying-airplanes-would-have-trouble-meeting-the-nearby-runway
Pe vremea când cablul nu se inventase …și aeroporturile erau doar pentru cei tari de inimă!

Orașul cum îl știam: structurat, conectat, înghsuit pe verticală și mult mai mare decât s-ar crede, teritoriul fiind destul de întins pentru un micro oraș. Mai pe scurt Hong Kong-ul nu este Singapore, Monaco sau Vatican. E mai degraba un Lichtenstein mai mare. E drept că a avut și el zonele lui, Orașul din Kowloon (Kowloon Walled City) fiind până acum cea mai înghesuită așezare omenească din istorie. Pe cca 5 terenuri de fotbal trăiau peste 30000 de oameni.

kowloon1
Kowloon City, a fost odată ca-n povești!

Și asta pentru ca nu era o mahala în sensul strict al cuvântului ci o înghesuială incredibilă de blocuri de cca 10-12 etaje. More on Google. Pe kmp ar fi fost o densitate de 1,2 milioane de oameni. Bucureștiul cum ar veni, ar trebui la aceleași standarde să aibă o poplulație de 300 milioane de oameni. Cât Indonezia. Cool!

Azi locul este un parc și aș fi vrut să îl vizitez, dar cum am stat doar 48 de ore in Hong Kong, am lasat-o pentru data viitoare.

IMG_20170805_143409
Același oraș, mai multe unghiuri

Hotelul era OK, central si foarte bine întreținut. Camerele erau însă mici pt un hotel de 4* și asta pentru că totul in HK e înghesuit. Bufetul de seară însă a fost senzațional, având practic de toate și foarte rafinat gătite (mai ales fructele proaspete de mare).

A doua zi am încercat un “street food” însă și nu a fost cu nimic mai prejos ca și gust.

De văzut in HK sunt destule, dar pentru doar 24h full (fara venit și plecat adică) alegerile nu sunt prea multe: Victoria Peak is a must. Și ca să salvezi coada de urcare cu tramvaiul (pe plan înclinat) se recomandă taxiul. Practic cu 50E salvezi 2h din viață. Și nu două ore petrecute la o piscină cu bar, ci într-o coadă compactă, la 34C și umiditate ridicată. Eu zic că face.

Dupa Victoria Peak si pozele de rigoare (been there done that) mai rămâne ceva timp prin oraș, ceva shopping pt cine e în mood, asortat cu un plimbat noaptea pe strazi (Nathan Road, în filmulețul de mai jos, e senzațional ca atmosferă de shopping) și eventual mâncat într-o tavernă locală (bifată și asta).

Ar mai fi portul, Disneyland-ul pentru cei din publicul țintă, o fugă de o zi sau două in Macao (aflat peste golf), de unde te mai alegi cu o ștampilă în pașaport și dacă ai noroc cu pagube minime de la gambling și dacă te țin timpul și vizele, poți da o fugă și peste graniță în Shenzen (pentru care, deja fiind în Republica Populară, ai nevoie de viză). Îmi amintesc că la prima excursie in Hong Kong, în 2004, am trecut granița în Shenzen pe jos și având o viză colectivă de cca 10 persoane, ofițerul de la pașapoarte ne-a pus să ne aliniem la ghișeu în ordinea numelor de pe viza colectivă. Eu eram ultimul. Ce vremuri :)!

bty
“Rațele și vânătorii”…

O ultimă mențiune, metroul din Hong Kong este o surpriză foarte plăcută. Aerisit și cu spații mari (se pare ca sub pământ Hong Kong-ul e mai larg decăt la suprafață), curat și bine organizat (deși câteodată semnalistica are un umor involuntar aparte), contrastează destul de mult cu haosul de deasupra. Dar până și surpriza asta nu e o surpriză, fiind în tenta de neașteptat a întregului oraș.

Super scurt deci. Și oprirea in HK și povestea. Un stop over necesar pentru conectarea cu low costul-urile de pe partea de vest a Asiei, Air Asia si Indigo. În plus a făcut mai ușoară trecerea la fusul orar, împingând ora spre vest cu încă 2 ore.

Și, dacă mai era nevoie, Hong Kong-ul mi-a confirmat îvcă odaă renumele. Acela de New York al Asiei. Si nu trecuseră decăt 20 de zile de când aterizam în New York…