Fiji

Bula* Fiji !

*N-aș putea explica “Bula” mai bine ca aici: https://www.go-fiji.com/bula.html

  1. Prima impresie, linia aeriană. Singurii cu zbor direct din LA, A330, piloti australieni (bine, asta nu aveam cum să o stiu de la inceput, am aflat-o ulterior), echipaj de cabină profesionist, serviciu elegant (pentru asta m-au facut sa completez și formularul de feed back online), aterizare foarte finuță. Una peste alta o companie care pare că știe ce vrea. În fapt Fiji Airways este un hub pt Oceania, singura care face legătura între Sudul Pacificului și cele 3 continente înconjurătoare Asia, America (de N) si Austlalia (+NZ). Practic Fiji, sau mai exact principala insulă a arhipeleagului, Viti Levu, are 2 aeroporturi Nadi (se citeste Nandi) si Suva (capitala).
    bmd
    În noaptea neagra a sudului. Cel mai cool vârf de aripa de avion văzut vreodată.

    Nadi e un aeroport mic dar modern și deservește în esență rutele intercontinentale. Suva e un microaeroport cu câte o poarta pentru domestic și pentru international și conectează Fiji de celelalte țări din sudul Pacificului (Tonga, Kiribati, Samoa, Vanuatu, etc). Problema e ca intre ele sunt 200km, dar atunci cand te uiti pe hartă, Viti Levu pare foarte foarte foarte mică în imensitatea Pacificului și între cele 2 aeroporturi pare că ai de facut 20min. Cu mașina zic.

    Nu puțini sunt turiștii care au pierdut conexiunile exact din motivul ăsta. Pe de altă parte, zborul între cele două locații o face să fie una dintre cele mai scurte rute comerciale din lume (ulterior, la plecarea din Fiji am decolat de pe Suva iar intre Nadi și Suva am facut 23 min si 3 sec de pe pistă pe pistă cu un ATR42).  Serviciul a fost bun însă și competent . Un singur steward pt cele 22 de minute de zbor, în care a apucat să ne dea un șervetel refrișant și o apa și să treaca de 2 ori să strângă resturile. Cu totul remarcabil efortul! “Ladies and gentlemen, boys and girls” e formula de introducere a “cabin crew”-ului către pasageri. Charming!

    bty
    The uncrashable, the unsinkable! Recomandat pentru frica de zbor.
  2. Ora Fiji-ului este ora Romaniei +9h. Este înaintea noastră deci, iar linia internațională de schimbare a datei trece chiar pe una din insule (se pare că e singurul loc din lume unde trece pe uscat). Dar data nu se schimba dincolo de ea pt simplul motiv ca tot Fiji-ul este pe GMT+12h, ceea ce taie insula fiind de fapt antimeridianul Greenwich-ului, linia propriuzisă a schimbării datei fiind împinsă spre est. Chiar și Tonga, care e cu o oră inainte (fiind situată la est), a decis să stea în aceiași zi cu Fiji si Australia fiind astfel la GMT+13. Judecând strict geografic, trebuia să fie la GMT-11. Adica miercuri ora 7 seara în Fiji este miercuri 8 seara in Tonga, desi geografic ar trebui sa fie marți 8 seara . Ceva mai la nord, exact asta se și întampla cu Samoa Americana care e la GMT-11 pentru a ramane în aceiasi zi cu USA. Kiribati și Samoa sunt țările care au tot schimbat datele (ora fiind clară, neclar fiind în ce zi, azi sau ieri), încercând să se decidă dacă vor să fie în aceeași zi cu US sau cu Australia. Confused?

Și un ultim comentariu : am plecat la 23h30 sâmbătă din LA și am aterizat luni la 5h45 in Fiji. Unde e duminica mea?!!

img_20170724_055823.jpg
“Unde e duminica mea?”
  1. În Fiji oamenii sunt foarte buni. Au o bunătate înscrisă pe figurile lor. Poate că este doar genetică, dar și modul cum se poartă sugerează tot bunătatea. Și foarte liniștiți. “Bula” salutul tradițional se aude peste tot. E în fapt mai mult decât un salut, putând să însemne foarte multe lucruri (google it), iar turiștii îl invata imediat. Vanaka (mulțumesc) este cealaltă expresie care se aude peste tot (si turisti si localnici). În turism sunt destul de bine organizați, punctuali, competenți și nu foarte intruzivi, deși au “tip box” la cam toate locațiile. O singură excepție a fost mașina care trebuia să ne intoarcă la hotel dupa o croazieră, care nu a venit fiind la aeroport, dar a trimis pe altcineva care a ajuns dupa jumătate de oră. N-a fost prea haios având în vedere că eram obosiți și voiam să ajungem la hotelurile noastre, dar nu am prea avut ce face. Proprietarul agenției (cred ca un kiwi dupa față și accent) ne-a oferit însă câte o bere ca să ne mai împace.
  2. Fijienii (cetățenii zic acum) sunt în realitate un amestec aproape egal de băștinași (melanezieni) și indieni, aduși în zonă de britanici prin sec XiX. După independență au fost ceva tulburări cu privire la cine conduce țara (care dintre grupuri), dar se pare că le-a venit mintea la cap. Fijienii conduc și indienii au economia pe mână. Fair deal!

    Amestecul între ei este însă semnificativ. Într-unul dintre tururi vorbeam cu șoferul (indian) și cu ghidul (fijian) și amândoi pareau a fi perfect sincronizați. Chiar fiecare știa limba celuilalt. Mi s-a părut remarcabil, mai ales pt indian, pentru ca fijianul făcuse studii în India și d-aia învățase hindu. “Hoch”hindu ca sa fiu mai exact (indianul fiind cel care mi-a dat detaliul). Căsătoriile mixte se fac fără probleme, singurii supărați din afacere, câteodată, fiind părinții mirilor. Dar așa cred că e și în alte părți, la evrei, la machedoni etc

  3. Preturile – mari, foarte mari. FJD e cam ca leva bulgareasca, adica 2 lei FJD-ul. Iar prețurile nominale aproape ca la noi: pahar bere mic 8FJD, taxi hotel-aeroport (25 min) 40-50 FJD, mic dejun la hotel 45 FJD, cină (bufet all you can eat) 50FJD, excursie o zi cam 200 FJD (cu lunch inclus). Prețuri de oraș: o porție de mâncare 11 FJD, o cafea 2-3 FJD etc
  4. Mancarea e indiana, fiind atât de mulți indieni. N-am văzut, spre dezamăgirea mea, nimic specific fijian. Poate doar kava (?) băutura tradițională.
  5. De făcut – plajă, snorkeling (este efectiv ca in Discovery channel, 4k), surfing, kyteing sau pur și simplu stat. Locurile sunt exotice, dar se vede totuși și ceva sărăcie, o sărăcie însă curată și deloc respingătoare cum am vazut în Zanzibar de exemplu. Recomand cu mare căldură parcul de tiroliene – “zip lines” în engleza. 16 tiroliene, unele lungi, foarte sus și de viteză, care in cazul în care ai rău de înălțime iți tranșează fobia instant: ori nu te mai ridici de la pământ în viața ta, ori te angajezi pe post de acrobat la circ fără rețineri.

    Și încă ceva: au băi de nămol! Ceea ce occidentalilor li se pare foarte exotic, mie mi s-a părut foarte „Techirghiol like”, fiind încercat de aceiași senzație pe care o ai când vezi SUA câștigând în fața Românei Olimpiada la gimnastica. O copie, în esență de prost gust, din moment ce a ieșit mai bine decât originalul.

  6. Și apropo de cât ce buni și relaxați sunt fijieni, m-a mai frapat ceva: muzica lor. O combinație de ritmuri foarte placută, relaxantă, exotică dar in același timp “catchy”. Am avut o revelație despre muzică atunci când l-am văzut pe cârmaciul unui catamaran cu care am mers în croazieră cum degusta melodia. Cu ochii închiși, legănându-se ușor pe ritmul melodiei, îi cânta perfect cuvintele și părea că e cel mai fericit om din lume, pe marea aia albastră din Fiji, fără să aibă nicio grijă și fără să îi pese de nimic.

    N-am rezistat și l-am filmat discret și chiar dacă sonorul nu e foarte bun, limbajul corpului pe fundalul soarelui și al mării sunt sugestive. Dealtfel tipul era bine conectat cu muzica se pare, pentru că întrebând o fetiță din grupul de turiști cum o cheamă i-a promis că îi dedică o melodie la radio-ul respectiv. Ceea ce s-a și întâmplat după ce a sunat-o pe prietena lui care era DJ-ul de serviciu, în direct atunci, la postul de radio. Poate că și melodia pe care o cânta cu atâta plăcere îi fusese dedicată la rândul ei.

  7. Climatul era foarte bun. 28-30C în timpul zilei, soarele fiind cam la aceiași inaltime pe cer ca în Romania în perioada asta (dar iși efectuează călătoria zilnică prin nordul locului și nu prin sud ca la noi), însă ziua e mult mai scurtă. Apusul pe la 6h30 și răsăritul cam tot așa. Mi-a luat ceva până să mă prind ce nu e in regulă : sunt învățat ca vara, când e cald, ziua să fie lungă. Aici era scurtă, comparabilă cu o zi de noiembrie la noi. Ceea ce, de fapt, e un “deal” foarte bun fiindcă se răcorește mai repede. Iar diminețile, diminețile sunt într-un mare fel…
  8. Români în Fiji nu prea am întâlnit, de fapt nu am întâlnit deloc cu o singură excepție notabilă: stând seara pe balconul casei mele (o fiță de chalet, Double Tree by Hilton așezat pe o insulă, ea însăși altă fiță) aud în întuneric, pe alee, o conversație în româna (era despre politică între un domn și o doamnă, domnul fiind virulent anticomunist). N-am reacționat dintr-un amestec de politețe, surpriză și timiditate, dar apoi foarte rapid am regretat. Soarta însă mi-a dat o a doua șansă și peste 5 minute, când perechea a trecut înapoi continuând discuția, am reacționat. Au fost evident foarte surprinși să audă un glas în româna din noapte, inserându-se în discuția lor (purtată evident fără grja că vor fi ințeleși de restul turiștilor sau a personalului din complex). I-am întâlnit deci pe dl. Laurentiu (81 de ani) și pe soția dânsului, care locuiau de 9 ani în Auckland, domnul fiind din București. Într-o discuție de 10 min am încercat să-i injectez ceva optimism cu privire la soarta țării și să-i dau o speranță că, în cele din urmă comunismul, pe care l-a trăit toată viața și de care a fugit plecând la capătul pământului, va disparea în cele din urmă din România. O discuție ciudată în întunericul noptii, în care fiecare dintre noi vedea doar silueta celuilalt. Ne-am despărțit protocolar și mi-am pus întrebarea : cine și de ce se mută la 72 de ani ca să înceapă o nouă viață la celalalt capat al lumii?
  9. Pentru un locuitor al emisferei nordice, sudul are un aer extraterestru. Soarele răsare la est dar o ia spre vest prin nord, iar cerul nu seamănă cu nimic cunoscut. Vedeta cerului sudic este Crucea Sudului, constelație care evident indică sudul (cu cat esti mai aproape de Antarctica cu atât crucea e mai sus pe cer). Personal, să văd Crucea Sudului mi se pare evenimentul de referință al oricarei călătorii în emisfera sudică. Lucrul este mai greu decăt pare pentru că fie cerul este acoperit de nori (multe din destinațiile din emisfera sudică fiind la latitudini tropicale, prea pline de vapori de apă), fie vorbim de locuri prea aproape de ecuator unde Crucea este la orizont, fie pur și simplu poluarea luminoasă a orașelor (Rio, Cape Town, Buenos Aires etc) împiedică o bună observație. Ultima dată am văzut Crucea la Ushuaia, un oraș mult prea mic și mult prea în sud pentru ca oricare din barierele de mai sus să existe. Și mi s-a părut o realizare de CV. Ei bine, în Fiji mi-am scris cu adevarat Crucea Sudului in CV, făcându-i una dintre cele mai reușite și neașteptate fotografii din viața mea, după ce, ca printr-un miracol, s-au aliniat toate circumstanțele: un loc întunecat, un cer senin, un telefon căruia am reușit foarte rapid săi gasesc ce are mai bun în materie de făcut poze noaptea și o poziție pe cer a crucii care mi-a permis să pot să înțepenesc telefonul cu ajutorul unei crengi pentru a putea expune poza cel puțin 10 -12 secunde. Și peste toate ideea genială de a o fotografia în timp ce mă târam către patul comfortabil din cabana de fițe, semi jet lagged și obosit după atâta namol. „Crucea ei de vacanță!” 🙂

    bsh
    Meet Southern Cross!

În concluzie: în contextul corect (“around the world kinda”) Fiji e de văzut. Unici sunt oameni doar. Plajele, recifurile, palmierii, apa albastră și prețurile mari le puteți întalni și în alte locuri. Dar care totuși NU sunt Fiji.

Advertisements