“Dacă era după recomandări niciunul dintre noi nu era aici!”

Cele două seri petrecute în Virunga camping (glamping mai exact) mi-au oferit ocazia sa cunosc câteva personaje foarte interesante:
În primul rând Julie , directoarea turismului din Virunga, englezoaică kenyană la a doua generație, care vorbea swahili nativ și părea că se ocupă cam cu tot ce mișcă în zona: de la turism, la văduvele ranger-ilor cazuți “la datorie”, de la gestionarea supravegherii gorilelor (fiecare gorilă dintre cele 300+ fiind permanent monitorizată), la înființarea de orfelinate pt gorile ( long story aici așa ca nu intru in detalii) etc etc . Mai avea de coordonat trupele ONU din Goma, de gestionat planul cincinal in Congo și relațiile cu US și UE ale țării și cam gata treaba de făcut.

• 

• 

• 

• 

În al doilea rând Victor, #2 în Virunga, un congolez din Goma de cam 35 de ani, mult mai deschis la culoare decât conaționalii lui. Nici nu e de mirare întrucât avea ascendență belgiană și rusă (ruși albi emigrați în Belgia în anii 1920, etc etc). La întrebarea companionilor (printre care 2 belgience, cochetând probabil cu succes cu 60s, Catherine și Sophie) : “Cat de des vizitezi Belgia?”, nu m-am abținut și am intervenit imediat: ” Lasă Belgia, cat de des vizitezi Rusia?” 😁.
Background-ul englez al Juliei nu putea decât organiza cina în mod foarte formal (atât cat permiteau condițiile) cu chef-i locali pregătiți de cei Belgieni, rezultatul fiind remarcabil. În timpul unei astfel de cine cuplul portughez din grup (Maria și Tiago) a întrebat dacă pot trece direct în Uganda din Congo, evitând astfel tranzitul prin Rwanda și economisind 60$, costul vizelor. Victor a replicat că din motive de securitate nu e recomandată folosirea drumului respectiv. Văzând oarecum dezamăgirea lui Tiago am completat pe un ton jumătate optimist, jumătate glumă: “The hell with recommendations, just do it!”. Moment in care Cathrine remarcă sec : “Dacă era după recomandări niciunul dintre noi nu era aici!”…Și, ca în filmele cu Hercule Poirot, toți cei din jurul mesei au înțeles că deși nu se cunoșteau, aveau totuși ceva in comun.

• 

• 

• 

• 

Și, ca în filmele cu Hercule Poirot, toți cei din jurul mesei au înțeles că deși nu se cunoșteau, aveau totuși ceva in comun.
“Ceva-ul” – Nyiragongo – care din fericire a fost mult mai puțin lugubru, dar mult mai obositor decât aventurile celebrului belgian (ce coincidenta cu naționalitatea companioanele mele).
Pe scurt: 5h30 a durat urcarea de la 1950m la 3416m, probabil 359 de poze făcute la vulcan în toate combinațiile posibile, frigul care venea odată cu întunericul, cina, gustoasă dealtfel, luată la lumina lanternei într-un adăpost în jurul cărbunilor pe care a și fost gătită, urmată de baricadarea fiecăruia în micul “hut” de pe vârful vulcanului în care erau doar două saltele pe jos. Sacul de dormit și tot restul îți aparțineau, sau nu! De felul meu un tip călduros n-aș fi avut probleme.

• 

• 

Atât doar că sacul meu de dormit era din mătase (pliat era cât o cutie de ceai) și în general era făcut să te răcorească nu sa te încălzească (Africa, hello!). Am supraviețuit însă cu toate hainele pe mine, în sacul mătăsos, dar și învelit cu o pufoaică destul de mare luată de la Sophie, nu însă cu forma potrivită, astfel încât pe rând picioarele sau genunchii ieșeau de sub ea.

• 

• 

• 

• 

• 

All in all, poza mea de a doua zi de dimineață la 5:45, cu cana de cafea pe marginea vulcanului, m-a făcut să reflectez o secundă la cum arată 50s. Și trebuie să spun că mi-a plăcut răspunsul…😎
Cum de la Crăciun la Paște nu e la fel cât de la Paște la Crăciun, nici coborârea nu a fost 5h30 ci doar 4h00, la 10h20 fiind deja la tabăra de bază. După care a urmat procedura de traversare a graniței, cu frica secretă că dacă ne găsește cineva cu temperatură (și toți aveam fețele calde de la soare) intrăm în carantină Ebola și nu mai părăsim Congo-ul decât după 21 de zile.

• 

• 

• 

• 

Evident temperatura nu se face când vrei tu ci când vrea ea, toți cei 5 trecând victorioși înapoi în Rwanda și împraștiindu-ne în cele 4 zări, nu înainte de a rămâne însă legați de clasicul grup de WhatsApp numit, cum altfel, decât “Congo”!

…deși poate mult mai potrivit ar fi fost “Thanks for recommendations, duly noted!”