Hugs and kisses

Încă în dubiu cu privire la răspunsul întrebării: ce merge mai bine cu un trabuc, whisky sau rom și meditând încă la cele aflate despre whisky în vizita mea de astă toamnă din Edinburgh, am hotărât că nu am încă date suficiente să dau un răspuns. Așa că profitând de prezența în zonă, m-am gândit că o documentare la cea mai veche distilerie de rom din lume, care funcționează neîntrerupt din 1703, în niciun caz nu are cum să mă încurce. Și când zic neîntrerupt, asta include și pandemia de Covid, distileria fiind declarată (probabil alături de spitale și armată), activitate esențială.

În plus, având în vedere că distileria se numește Mount Gay, am ocazia să clarific și alte aspecte, geografice sau societale.

Iată-mă deci în clasicul minibus împreună cu alți 10-12 turiști în drum spre munte, după un tur al principalelor hoteluri de lux din Bridgetown. Și nu, eu nu stau la un hotel de lux…

Prima surpriză, Mount nu e un munte ci doar un nume…Iar Gay e un alt nume (de la sir John Gay care a brevetat practic distilarea modernă a romului), neavând nimic de a face cu tizul lui, așa cum nici Dick n-are de a face cu alt tiz celebru, deși pe de altă parte asta i-a adus și câteva limitări: cine a auzit de ”Dick al 3lea”?

A doua surpriză a fost marea asemănare între povestea de la Edinburgh și cea de aici de la Mount Gay. Tasha, ghida noastră deosebit de competentă (și de drăguță aș spune, ”in full fairness”), ne-a trecut prin toată istoria Barbados-ului, sclavia, trestia de zahar, romul și englezii fiind actorii principali ai poveștii. Deși la Edinburgh nu auzisem nici de sclavie și nici de trestie, restul poveștii părea că e similară: ”apă pură”, ”drojdie”, ”fermentare”, ”distilare”, ”maturare”, ”blend-uire”,”tradiție”, ”dragoste pt detaliu”, ”marketing, vânzare și profit”.

Bine, de ultima parte nu se vorbește nicăieri și de către nimeni (inclusiv Tasha în cazul de față), mai puțin de Florin Salam, care are curajul să pună cărțile pe masă în ”Buzunarul meu vorbește” .

Altfel, sunt însă și diferențe. Începând cu ”orz” vs ”melasă”, continuând cu climatul ”tropical” vs ”aspru”, perioada de maturare de 3-5-7-12 ani vs 8-12-15-18 (se știe ca pubertatea se atinge mai greu în climatul rece) și terminând cu lipsa ”single”-ului. Romul e blended 100%. Dar poate cea mai mare diferență este faptul că în cazul romului, sau mai exact în cazul distileriei Mount Gay, nu există nimic scris, toată experiența fiind transmisă pe cale orală de la un master blender la următorul, în cazul de față fiind o master și nu un master.

Cu ocazia asta am aflat și că am ratat la mustață regata anuală (circumnavigarea Barbados-ului) care se ține anul astă pe 21 ianuarie și e tradițional sponsorizată de, ați ghicit, Mount Gay Distillery. La urma urmei e un motiv probabil pentru care se zice „don’t drink and drive” și nu ”don’t drink and sail”.

Și apropo de ”sail”, în tur era o mamă cu fiica (mid 20s) și fiul (probabil în buza majoratului). Puștiul era elev marinar pe un vas gen Bricul Mircea cu care traversase Atlanticul din UK (pe ruta Capul Verde – Surinam) și își dăduse examenul pe segmentul Surinam – Barbados. În care Barbados îl așteptau mămica și surioara pe care nu le văzuse de 4-5 luni. La cât de încântat a fost de tur, părea persoana cea mai nemulțumită de cât de îngust e Atlanticul, pe care am văzut-o vreodată. Dar hei, un marinar trebuie să treacă prin momente grele ca să se călească, fie ele pe mare sau pe uscat. Și ce încercare mai dură decât să ai o mamă care la 18 ani te protejează la fel de mult ca la 1 an și vorbește ea în numele tău, despre tine și cu tine de față cu cei interesați de soarta ta? Vânt în pupa marinar!

Dar partea interesantă a turului nu au fost prezentările ci practica… Degustare de 4 romuri. Primul a fost cel alb, care cică e filtrat prin cărbune ca să își piardă culoarea. Romul tânăr e alb oricum, dar este amestecat cu unele romuri mai bătrâne (și colorate) pt gust. Ca produsul final să rămână alb (silver cum îi ziceau localnicii) trebuie ca amestecul ușor colorat să fie filtrat. Al doilea, un rom clasic, al treilea unul ”dark” și ultimul un XO – ”hugs and kisses” cum i se spune pe aici. 

Nivelul următor a fost atelierul de cocktail-uri, daiquiri si rom punch în cazul nostru, fiecare dintre noi făcându-și propriile cocktail-uri…”pe care l-am băut!”. Pentru rom punch ni s-a oferit și check list-ul ca să nu ne mai încărcăm memoria cu rețete: ” One sour, two sweet, three strong and four weak”, numerele fiind și ordinea în care pui ingredientele dar și cantitatea din fiecare, strong-ul fiind evident vedeta, romul.