Dacă undeva sau cândva în istorie revoluția a fost romantică, atunci asta a fost doar revoluția cubaneză din anii ’50. Dacă vreun lider revoluționar a inspirat tinerii la nesupunere civilă și a facut să vibreze inimile de stânga la ideea de egalitate si mai ales de “dezîmbogațire” a celor ce deja aveau, atunci ăsta e Che. Dacă mafia a suspinat dupa un oraș atât de mult, încât după ce l-a pierdut i-a rămas în legende ca simbolul epocii de aur, atunci asta e Havana. Si, în sfarșit, dacă era o țară pe lista mea care să pară inaccesibilă, iar din cauza asta și mai plină de farmec, atunci asta era Cuba.
O țară pe cât de șarmantă pe atât de complicată…
One way ticket only! 