Pitch, tar, asphalt

După proaspăta experiență la crematoriul din aer liber din Waterloo și pana de cauciuc, rezolvată ”la rece” cu un cauciuc de schimb, ziua mea ”hellish” părea să continue în aceiași notă în La Brea Pitch Lake: lacul de asfalt…sau smoală, cum am învățat de la buneii noștrii când vine vorba despre Iad.

Locația e aparent unică în lume, aflând de ea garație canalului Geography Now (https://www.youtube.com/watch?v=f_F-EYUd4lk) sau a interetului (https://www.worldatlas.com/articles/the-five-natural-asphalt-lake-areas-in-the-world.html ). Locul e un ”must do” dacă ajungi în Trinidad sau, mai degrabă, Trinidadul e un ”must do” datorită lacului. Sar peste tehnicalități (Google them!) și ajung direct la Vincent (”Vincent , din Frumoasa și Bestia”, cum mi s-a recomandat), ghidul meu pentru următoarea oră. Nu vrei să mergi pe un lac de asfalt… sulf, smoală și în general având toate ingredientele iadului, singur! Și că a venit vorba de ”asfalt”, Vincent m-a asigurat din start că dacă am să plec cu ceva din excursia asta, asta va fi competența mea în a diferenția între ”pitch”, ”tar” și ”asphalt”. Iată, încă o licență pe care mi-o voi trece cu mândrie în CV!

Pe scurt pitch-ul e smoala, așa cum o cunoaștem noi (și aici mă refer la mine și la generația mea) de pe șantierele copilăriei noastre. Lacul are milioane de tone de smoală, care continuă să se formeze, oarecum în combinație cu apa de ploaie…Întrebați-l pe geologul casei care e mecanismul exact, în cazul în care aveți așa ceva. Altfel Google knows. Practic o suprafață dură și neagră, cu multe văi între bucățile de bitum, pe care puteai merge fără nicio problemă.

Cu tar-ul însă e mai complicată treaba. Dacă bitumul e cimentul, tar-ul e cimentul lichid, care, știu, a văzut atâta acțiune începând din anii prohibiției, până hăt departe, în anii ’70 a lui Jimmy Hoffa. Problema apare când ambele se suprapun, negru pe negru neasigurându-ți vreun mare contrast. Așa se face că acu’ vreo 5-6 ani, ceva aventurieri ”care au economisit 50TT pe un ghid” (noted my friend Vincent!), s-au înțepenit într-o parte a lacului și ulterior au plătit 3000TT pentru operațiunile de salvare și au stat și 6 luni în spital. Se pare că frânghiile trecute peste tors și pe sub brațe, cu care au fost trași afară, le-au rupt ceva tendoane așa ca ”getting fit” a devenit mai greu chiar decât ”getting slim”.

Altfel, într-o anumită parte a lacului încă mor animale (mari) în mod frecvent (proastele!), numărul de vulturi (turkey egle mai exact, si nu, nu pt ca mănâncă curcani, ci pentru că sunt mari precum curcanii) care staționau la suprafața lacului fiind semnificativ. Cine a văzut câine care să plece din măcelarie?

”Last but not least” pe lista noastră, asphalt, ”badly needed” aș spune, într-o anumită zonă pe care o vizitasem, și eu și cauciucul meu dreapta față, e de fapt ”pitch” (bitum) încălzit la 180C și prelucrat. Așa încât foarte multe șosele, trotuare, terenuri de sport, piste de avion, etc, etc încep în lacul ăsta, trec prin fabrica de prelucrare ”on site” a guvernului din Trinidad Tobago și sfărșesc într-o dublă personalitate, on site, cât și în conturile guvernului mai sus amintit. Moment în care am fost lovit de întrebarea, mai degraba filosofică, referitoare la regii asfaltului de la noi (Nelu Iordache…sau Dorinel Umbrarescu): dacă ei sunt regii asfaltului, oare cine e regina mamă a bitumului?

Partea cea mai interesantă a excursei însă abia acum începea. Ape pline de sulf de la suprafața lacului, pe care dacă le agitai își schimbau culoarea in alb, galben, roz sau verde, bule de gaz metan, tocmai bune de aprins cu bricheta, nuferi mov, alge verzi, vulturi mari (am mai zis de ei), fadrome, trenulețe de vagoane de minerit cu care se scotea bitumul, puzederie de anunțuri care toate începeau cu ”Danger” și peste toate prietenul meu Vincent, a cărui engleză mi-a amintit de clasa a IIa cand înțelegeam numai 30% din ce ne vorbea profesoara, au fost momente pe care cu greu le-aș putea uita!

All in all, dacă vreodată georgafia și chimia au făcut casă bună, atunci La Brea Pitch Lake este locul ăla, limitarea fiind evident numai a mea, ratând, pentru moment, minele de diamante din Congo!