Amman

Tocmai când, mai nou, 1 mai se sărbătorește acasă ca în Oklahoma sau Nebraska, tornadele molipsindu-se însă și ele de sindromul jumătății de măsură românești, sau ca să îi citez pe băieții din trupa Mărfar și în special pe Tanti Lina, de sindromul “Las-o mă că merge-așa”, m-am gândit să schimb ritmul și în loc de clasicii mici la iarbă verde să trec pe la fel de clasica șaormă… la nisip galben însă. Sau cafeaua era la nisip? …sau mai exact în nisip, la rândul lui nisipul fiind la purtător, pe haine și în dinți? În sfârșit, detaliile le tratăm altă dată.

Trecem deci la capitolul detalii cei 250 de lei pe viza iordaniană decartați cu mare bucurie pentru că am mai reușit să câștig o oră din viața atât de ieftin (coada de 1h1/2 pt obținerea vizei de Capul Verde mă marchează și acum), faptul că Amman-ul e peste Cluj și la capitolul Uber, cât si standardele locative ale ammanezilor, dacă mă uit la apartamentul de 250mp, cu 3 dormitoare, living, dining, bucatarie, 3 holuri și 4 băi plus camera de serviciu cu baia ei, pe care l-am rezervat pe booking.com la prețul unui hotel de 3 stele și trec rapid la esență:Esența Amman-ului este Citadela (romană evident, făcută pe la 6-700 DC), cu iz de Hercule Poirot, cruciade, Indiana Jones și bonus, datorită grotelor preistorice din site, un pic de ”10000 BC”). In plus am avut parte și de demonstrația faptului că cele mai durabile părți ale corpului omenesc sunt mâinile și sânii, nu numai când vorbim de relații dar și referitor la statui.

Că tot suntem la grote, partea a doua este Grota celor 7 adormiți, locul de desfășurare a unei povești 100% creștine dar care e menționată însă și de Coran. Povestea curge după un clasic scenariu al călătoriei în timp, iar aniversarea ei se face în biserică catolică pe 27 iunie (Google it mai ales pentru detaliile de tip Holywood). Că există două versiuni ale locului întâmplării, a doua (sau poate prima) fiind în Efes, Turcia, nu se poate imputa musulmanilor, care au luat pachetul complet, cu tot cu incertitudini, de la creștini.

In final El Balad, zona în care pe strada Curcubeului (nu, n-are legătură cu…) găsești de toate , inclusiv un frizer cu fiul vedetă de taekwondo, care face o epilare nas-urechi cum n-am văzut în viața mea. Faptul că asta a fost prima “ever” este un alt detaliu, dar deja lăsat deoparte așa cum am menționat.

†