One way ticket only!

Plutind pe cerul albastru al Oceanului Atlantic, în drum spre Insulă (nefiind clar care din denumiri e cea corectă, rămânem la cea generică), am realizat că partea asta a Atlanticului e mult mai prietenoasă decât partea lui vestică. Sau poate era doar un clișeu mental, fiind aproape ajunși la sfârșitul traversării, deși când mă gândesc … Continue reading ”Parlez-vous Anglais?” →

Dacă pentru “average Joe” (Ivan, Janos, Istvan, Jan, Jose, Jean, Selim (turcii n-au Ion), etc) insulele Faroe sunt în general necunoscute (în afară de faptul că, evident, sunt insule, necunoscându-se prea multe despre ele), pentru “average Ion” situția este un pic diferită. Și asta pentru că Ion este microbist și știe că, dacă cineva ne … Continue reading A hostile environment →

Bucuroși că am scăpat cu numai 1000 de euro de ospitalitatea groenlandeză, am continuat cursa spre est, într-unul dintre cele mai interesante segmente de până acum. Cel puțin așa se anunța și așa a și fost. După traversarea anterioară a oceanului, următoarea etapă părea joacă de copii… iarna. Nu era derdeluș dar era ditamai patinoarul, … Continue reading Home alone →

Unul dintre dezavantajele zburatului cu avionul propriu este că n-ai pilot. Cam ca Ion Țiriac care, când n-are bani de doi piloți, își pilotează el avionul (https://www.youtube.com/watch?v=o-YTupjrvgA). În cazul meu problema se acutizează, întrucât, pe lângă faptul că trebuie să-mi pilotez avionul (din fericire nu mai sunt “avioanELE”, anteriorul fiind vândut), nu pot nici să … Continue reading A, B, C, D, E…F →

Cum călătorului îi șade bine cu drumul, nici noi nu am făcut excepție, atâta doar că în cazul nostru drumul arăta în cel mai bun caz ca o linie pe ecranul GPS-ului și atât. Iată-ne deci la ceas de răsărit pe platforma aeroportului Bowman - Louisville, KLOU, pentru amatorii de detalii aviatice, gata să o … Continue reading A smile and a gun →

Acum foare mulți ani (!) am mers in China cu motocicleta. Unul dintre companionii mei, un francez care avea o afacere cu vile (chalets) în Alpi, a avut un moment filosofic: “Îți dai seama că noi la fiecare două zile vedem un Paris de care nimeni nu știe?”. Afirmație mai mult decât adevărată, având în … Continue reading Ferrari-ul săracului →

Două sunt marile probleme pe care trebuie sa le ai in vedere când traversezi Atlanticul de nord cu un avion mic: VremeaEchipamentul de supraviețuire Dacă cu vremea n-ai ce să faci, decât să îți planifici bine zborul, cu echipamentul de supraviețuire (nu că ți-ai propune sa mori, dar așa se numește) ai mai multe variante. … Continue reading Regretul proprietarului →

Una dintre cele mai dragi întrebari polițiștilor de frontieră din SUA este: “Do you have a return ticket?”. Evident ca și cum posibilitatea începerii unei noi veți “in the land of free” ar păli, pusă fiind în balanță cu cei 4-500$ deja investiți în biletul de întoarcere. Cum ar veni: “Dă-o draq de Americă cu … Continue reading November six thousand Quebec →

Așa cum legenda spune ca întotdeauna criminalul se întoarce la locul faptei (incluzând aici si noul nostru amic, COVID-ul, cu observația că ăsta nu se intoarce decât după ce suferă o mutație) și cei atinși de microbul călătoriilor par că fac același lucru. Doar că ei nu se întorc ci pleacă...și nu la locul faptei, … Continue reading Less paperless →

În corelație cu lista de interdicții și dizabilități de cu seara dinainte, dis de dimineață am plecat la singurul bancomat din Baia de Fier pentru a scoate cash. Evident, pensiunea nu avea PoS. Mutarea a folosit totuși, părând că mai nimeni din zona nu auzise de PoS, plata intrării la Peștera Muierii fiind făcută tot … Continue reading “Da’ pe maro n-aveți?” →