Dacă mărimea Algeriei frapează când te uiți în special spre sud, în Sahara, ar fi o greșeală să subestimezi partea ei cea mai îngustă, adică litoralul Mării Mediterane. Locul pare mic doar “in comparație “, altfel un drum pe coasta mediteraneană fiind cam cât de la București la Munchen.
Atât de mare e litoralul, și aș zice atât de diferit, încât localnicii denumesc în mod clar zona din vest ca fiind, ce crezi, l’ouest – vestul. Sau, dacă vreți in arabă الغرب, “algharb”, deși despre asta nu bag mana in foc. Și asta pentru că araba e o limbă cam cum sunt limbile latine la noi. Te înțelegi pe aici pe colo dar nu mai mult. O limbă de “continuum” cum se spune, adică vecinii se înțeleg dar cu cât te îndepărtezi de un anumit punct similaritățile scad, așa încât la extremități un marocan și un irakian nu se mai înțeleg deloc în arabă. De fapt când vine vorba de arabă fiecare o are pe a lui, practic neputandu-se înțelege între ei mai mult decât, să zicem, un român cu un francez. Peste toate există și araba oficială, vorbită la televizor sau în universități, care nu e înțeleasă decât de cei educați și nefolosita pe stradă. Cică ar fi că și cum la Roma s-ar vorbi azi latină, singurul efect fiind că cei de pe stradă s-ar prăbuși de râs …
In plus accentele, inclusiv cuvinte specifice, diferă și de la oraș la oraș nu numai de la țară la țară, așa încât devine imposibil să definești araba și, în context, să spui cum se zice corect “vest”, dar astfel încât să înțeleagă și algerienii despre ce e vorba.
Revenind la “vest”, ca orice regiune are și o capitală, sigur neoficială, Algeria ca și noi fiind deosebit de sensibilă la partea cu statul unitar – Oran (Ohran în arabă). Cu 1.5 milioane de locuitori, cu un trafic de coșmar în care pericolul #1 nu sunt mașinile ci pietonii care se aruncă în fața mașinilor oricând și de oriunde, cu doar câteva locuri de vizitat, însă cu o atmosfera mult mai destinsa și mai liberală decât restul orașelor algeriene (incluzând aici atitudinea față de alcool) Oran-ul e al doilea oraș al Algeriei, dar primul când vine vorba de distracție. Nu, nu cum o înțelegem noi europenii, dar relativ la restul țării locul e un Disneyland. Ba chiar două!
Maximul distracției pare că e un restaurant în care, pe langa fine dining (majoritatea de inspirație europeană), poți comanda și vin. Și dacă pentru noi ca europeni gestul a fost firesc, noi revenind în sfârșit la normalitate, pare că și pentru localnici a fost o excelenta ocazie ca, la rândul lor, sa evadeze din normalitate. Evadare însă care se cam terminat aici, cluburi, discoteci sau alte soiuri de stabilimente similare fiind practic necunoscute în Oran , cu atât mai puțin în restul Algeriei. În ceea ce privește turismul, sigur, Santa Cruz, fortul construit de spanioli prin secolul XVI, sau Grand Arena locul unde cândva se țineau coride, construit tot de spanioli pe la 1906, sunt puncte de atracție. Mai ales că nu e mai nimeni în afară de câțiva localnici, iar biletele de intrare sunt in jurul a 50 de cenți. Pe de altă parte însă, infrastructura turistica este ca și inexistentă, turismul intern fiind prea mic ca să o justifice, iar accesul străinilor este îngreunat de niște proceduri bizantine în ceea ce privește acordarea vizelor, fiind deci ca și inexistent.
În context cele 2 milioane de vizitatori pe care Algeria dorește să le atragă anual până în 2030 par misiune imposibilă fără o schimbare radicală a procedurilor de viză, a facilităților turistice (inclusiv atitudinea față de consumul de alcool) și a modului în care statul algerian asigură siguranța pe teritoriul propriu. Filtre pe toate drumurile principale, secundare și terțiare, care pe lângă inevitabilele blocaje în circulație, te expun și unui set de reguli opace cu consecințele de neanticipat, nu sunt premise ideale pentru atragerea de turiști străini. La unul dintre controale am fost depistați de jandarmi ca nefiind înregistrați la poliție în localitatea în care stăteam și, cu toate că au fost foarte politicoși și s-au scuzat pt deranj, totul fiind “pt siguranța dvs”, au chemat poliția reținandu-ni-se pașapoartele și fiind escortați la secție pt înregistrare. O oră mai târziu eram din nou liberi să ne bucurăm de frumusețile Algeriei (printre care o peșteră senzațională în Fezza – Beni Add Ain, practic cea mai tare pe care am văzut-o vreodată), dar încercam să îmi închipui experiență asta pt un grup de turiști suedezi sau olandezi și felul în care ar fi reacționat…
În final două mențiuni speciale.
Una despre fotbalul algerian, calificat la cupa mondială din 2026. Am avut ocazia să merg împreună cu gazda mea la un meci de fotbal de sâmbătă după-amiaza al găștii de băieți
Am primit și onoarea de a juca și am făcut-o intrând pe teren ca portar. Calitatea terenului și a jucătorilor mi-au arătat de ce Algeria s-au calificat și noi probabil că nu o vom face. Sigur, băieții nu au avut “berica de după meci” ca pe la noi, dar dacă asta e unul dintre motivele pentru care joaca așa, atunci le recomand asta și alor noștri.
A doua mențiune este despre plajele din Algeria. Când ai ieșire la Mediterana pare că ești binecuvântat cu o mașină de tipărit bani. Cote d’Azure, toate Costa-urile spaniole sau Costa Amalfi fiind exemple celebre. Nu însă și în Algeria unde plaja vizitată în Tipaza, dealtfel o stațiune celebra pe aici, ne-a arătat că teama de inflație a algerienilor, când vine vorba de tipărit bani din turism, e comparabilă cu a Bundesbank-ului când e vorba de preturile din Germania.
Mizeria și dezinteresul par la ordinea zilei, deși suspectez și ceva incompetență și lipsă de experiență.
Cum la fel aș putea cataloga și obligarea călătorilor să comande ceva, altfel nu pot sta la mesele goale ale unui local din aeroport, sau ne funcționarea niciunui POS în tot aeroportul, când, se știe că la plecare turiștii sunt plini de dinari algerieni, cash, pe care vor să îi cheltuiască.
În concluzie vestul Algeriei pare că face tot ce poate ca să își merite numele de “Vestul Sălbatic” , deși nu prea cred că intenția este asta. Dar așa cum s-au întâmplat și amicilor de peste ocean, până la 200000 de turiști pe an, pare că “va fi mai rău până când va fi mai bine”, o expresie deosebit de șarmantă în engleză, destul de alambicată in română și probabil de netradus în arabă, mai ales că nu e clar care și a cui este araba adevărată…
One way ticket only! 