”The art of the deal”

Panicat că evenimentele se vor precipita și voi rata șansa să îl ajut pe ”number 47th” practic același cu ”number 45th” , mă grăbesc un pic cu o postare care nu era programată pentru acum. Dar fie, dacă și Zucki renunță la ”standardele comunitații” pe FB de dragul portocaliului, pot și eu să ies din schemele mele autiste și să fiu un pic spontan.

Deci când scrii cartea „The art of the deal” și te autodeclari cel mai bun negociator din lume (Georgescule aici n-ai cum sa fii ”evaluat” decât pe locul doi, când o fi să fie, zic…) și când ceva ani mai târziu te poziționezi public pentru un mega deal, țipând în gura mare cât de important e deal-ul pentru tine (mă rog din motive de securitate, dar putea fi orice motiv), potențialul vânzător neavând niciun gând de vânzare, pare fie că 1. Vrei să faci tot ce se poate ca să spargi banca și să plătești cât nu face 2. Nu vrei să faci deal-ul spunând ca e f important pt tine dar il vrei (aproape) gratis 3. Ești prost făcut grămadă 4.”The art of the deal” s-a mai schimbat un pic de pe vremea când ai scris tu cartea.

Mă refer bineînțeles la ”propunerea” lui Trump, dacă se poate numi așa, de cumpărare a Groenlandei de catre SUA.

Sigur, habar n-am care din variantele de mai sus este cea adevarată…”I was just saying, I don’t now, who knows, just asking, people saying etc etc!” Dar ce știu sigur este că există un mod alternativ de a gestiona o astfel de problemă, folosit cu mare succes de tovarășii chinezi. Da, cei cu ”chinese virus”, ”tax the $*it out of them”, ”Xi knows I’m crazy” etc etc

În primul rând nu țipi în gura mare cât de important e pentru tine să faci deal-ul. Ba dimpotrivă, scoți un teanc mare de bani din buzunare, îl ții la vedere, dar treci pe partea cealaltă a trotuarului și NU TE ÎNTORCI la fluierături…Cum ar veni, n-avem ce discuta, nu mă interesează nimic…

Stai apoi la colțul uliței și tragi cu coada ochiului la ce face potențialul tău client vânzător, eventual mai vorbești și pe la cârciuma din sat cu băieții cu care bea el…”Că are necazuri, îi trebuie ceva bani da’ n-are de unde, îi ia fiscul casa dacă nu plătește, l-a părăsit și nevasta, etc”. D-astea! Când omul și-a pierdut orice speranță, te întâlnești, ca din întâmplare, cu el și-l compătimești un pic. ”Da’ ce s-a întâmplat, de ce ești trist? etc”. Din vorbă în vorbă vă dați seama amândoi că ar fi o soluție…Îi dai tu niște bani să scape de necaz, dar trebuie să pună si el că așa e corect…E de acord dar zice că n-are mai nimic și atunci zică că îi împrumuți tu și partea lui. Și uite așa soarele pare că începe să răsara pe strada omului, care, de bucurie că are o soluție la necaz, semnează tot ce îi pui în față (vă amintiți trucurile cu dobândă fixă mica primii 3 ani și ”ia in CHF că e mai ieftin”, nu?). Iar cu juma de bani mai dă și o petrecere de bucurie, ca să afle prietenii că nu e fraier cum se zvonea. Sigur cu cealaltă jumatate își mai stinge din impozite dar parcă tot nu scapa cu casa neluată, mai ales că acum trebuie să dea și la creditor. ”Las’ că-ți dau eu și-mi dai tu când ai!” gen…

O scenă pe care am văzut-o în multe țări din Africa (Uganda, Rwanda, Cape Verde) sau Asia (Tadjikistan, Laos). Da domnule Georgescu, am fost eu acolo și am văzut cu ochii mei! Pe de alta parte, dacă sari peste partea cu petrecerea și folosești bani bine și rapid, pentru ceva ce produce, nu cum își iau alții Porsche care doar consumă , ai șansa să chiar ieși din necaz. Bine nu Tadjikistanul care a plătit cu 1100kmp de teritoriu niște împrumuturi care ”went south”, dar Laosul are o bună șansa.

În 2021 s-a dat în funcțiune linia de 475 km de cale ferată (pe ecartament european, 1435 mm) de la granița cu China în Vientiane. Pentru numai 5 miliadre de euro, un drum de 170km, din Luang Prabang în Vientiane, care se facea înainte în 12h cu mașina și 20h cu autobuzul, acum se face în 2 ore. ”Smooth as a baby butt”. Din primele 45 de minute pe traseu am mers 40 de minute prin tuneluri, întrerupte numai din când în când între 3 secunde și 30 de secunde de o priveliște muntoasă, între două tuneluri. Practic, mergeam cu metroul.

Proiectul a inclus și gările de pe parcurs, noi-nouțe și ele evident, cât și promisiunea unui număr substantial de turiști chinezi care să ajute la plata investiției, lucru care pare că se întâmplă, ajutați pare-se și de o cohortă semnificativă de turiști din vest. Nu știu dacă ăștia erau în business case. Nu în cele din urma, traficul de marfă din Laos (care se deplasează ”doar” cu 120km/h față de 160 km/h pasagerii, se conecteză direct la ”Belt and road innitiative”, schimbând Laos-ul dintr-o ”land-locked country” într-o ”land connected country”. Asta mi-a placut maxim! McKinsey, dacă tu ai scos-o să știi că ți-a ieșit!!! Cei 1000000 de euro pt sloganul ăsta au fost bine investiți de Laos, mai ales că la momentul plății banii erau probabil ai Chinei.

Și iată cum, pentru numai 5 mld de euro, China poate fi sigura ca Laos va fi multă vreme un aliat, sau măcar nu un dușman, (security just got cheaper Donald), deși nu se poate lăuda cu cel mai buni negociator din lume sau cu autori de best seller-uri în domeniu.

Oricum, în mod tăcut, dar sub ochii noștri, China se poziționează ca putere dominanta a secolului XXI. Și nu vă grabiți să protestați căci mai sunt 75 de ani din secolul ăsta. Unde era lumea acum 75 de ani?

Revenind la ”The orange one” , sigur, e cam greu să faci o cale ferată între Nuuk și să zicem, Baza Thule (Pitufik mai nou, vezi bine în onoarea indigenilor, woke-ul fiind la modă și în armata americană), mai ales că groenlandezii sunt 50000 cu toții și nu pot beneficia nici de aportul turiștilor chinezi. Dar pornind discuțiile de la ce doresc ei, eventual vorbind și cu băieții cu care groenlandezii mai beau în birt (si beau slava Domnului!) ca să afli ce și cum, pare infinit o tactică mai bună decât să țipi în fața blocului ”A cui e mașina asta că vreau să o cumpar, îmi trebuie neapărat și ofer un deal bun” în condițiile în care proprietarul știe că dacă și-a vândut mașina s-a terminat cu cartofii duși la piață si afacerea lui de zarzavagiu, în plus nevasta urmând să incaseze toată suma fiind deja în divorț.

Pentru puțin Donnie!